Data

Date:: 06-06-2003
Country:: Romania
Number:: 2957/2003
Court:: Inalta Curte de Casatie si Justitie
Parties:: SC M.R. Canada v. SC M.N. SA Deva

Keywords

NON-CONFORMITY OF GOODS - BUYER MUST GIVE NOTICE OF LACK OF CONFORMITY "WITHIN A REASONABLE TIME" AFTER IT DISCOVERS THE DEFECTS OR OUGHT TO HAVE DISCOVERED THEM - BUT NEVER MORE THAN TWO YEARS AFTER DELIVERY (ART. 39 CISG)

Abstract

A Romanian company (seller) and a Canadian company (buyer) concluded a contract for the sale of terracotta stoves. A dispute arose between the parties as the goods turned out to be defective in quality. The buyer brought an action against the seller asking termination of the contract, as well as repayment of the purchase price plus damages.

The First Instance Court found that CISG was applicable according to its Art. 1(1)(a).
As to the merits, the Court held that the buyer was entitled to repayment of the purchase price plus damages (Art. 36(1) CISG). The seller appealed. The Court of Appeal confirmed the decision of the Court of First Instance and the seller appealed to the Supreme Court.

The Supreme Court reversed the First Instance decision. In so doing, it noted that the buyer had failed to demonstrate that it had examined the goods, or had had them examined, upon their arrival at destination as provided in Art. 38 CISG. As a result, it could not be established whether defects in the goods were present at the time the risk had passed to the buyer. Furthermore, in the case at hand, more than two years had passed between the date of delivery and the buyer's first complaint about the quality of the goods (i.e. commencement of the lawsuit) (Art. 39(2) CISG). Therefore, the Court rejected the buyer’s claims.

Fulltext

Asupra recursului de fata;
Din examinarea lucrarilor din dosar, constata urmatoarele:
Prin actiunea înregistrata la 3 august 2000, reclamanta SC M.R. SA Canada a chemat în judecata pârâta SC M.N. SA Deva, solicitând:
- rezolutiunea contractului privind livrarea a 12 buc. sobe teracota tip L. si 15 buc. sobe teracota tip D., livrate de pârâta la 13 iulie 1997, necorespunzatoare calitativ si repunerea partilor în situatia anterioara;
- plata daunelor în suma de 12.298 dolari S.U.A., reprezentând pret produse, cheltuieli de transport, asigurari, prestari servicii, taxe vamale si taxe laborator.
Tribunalul Hunedoara, sectia comerciala si de contencios administrativ, prin sentinta nr. 133 din 23 ianuarie 2001, a admis actiunea astfel cum a fost formulata, cu obligarea pârâtei si la cheltuieli de judecata în suma de 16.550.000 lei.
În pronuntarea acestei hotarâri, instanta a retinut ca între parti s-a încheiat, în forma simplificata, comanda urmata de executare, contractul de vânzare-cumparare pentru 27 buc. sobe teracota, exportate în Canada, contract supus normelor uniforme stabilite prin Conventia Natiunilor Unite asupra contractelor de vânzare internationala de marfuri, încheiata la Viena la 11 aprilie 1980, la care România a aderat, conform Legii nr. 24/1991.
Ca, produsele livrate, conform facturii nr. 5015 din 31 iulie 1997 si procesului-verbal de receptie s-au dovedit, la verificarea firmei specializate – I.T.S. din Canada, necorespunzatoare calitativ, contravenind normelor de calitate transmise de vânzatoarea pârâta.
Ca, receptia efectuata la livrarea produselor s-a referit la numar de produse si aspect exterior, fara a se proceda conform standardului nr. 3/1997, respectiv, întocmirea de documente separate pe fiecare produs.
Calitatea produselor fiind necorespunzatoare, în temeiul art. 36 pct. 1din conventia invocata, vânzatoarea raspunde fata de cumparatoare, astfel ca datoreaza restituirea pretului încasat (5.340 dolari S.U.A.) transport (1.675 dolari S.U.A.) asigurari (196 dolari S.U.A.), prestari servicii (2.180 dolari S.U.A.) si închiriere spatiu, inspectie, taxe vamale, taxe laborator I. (2.803 dolari S.U.A.).
Împotriva acestei sentinte, pârâta a declarat apel, prin care a criticat hotarârea instantei de fond, sustinând ca reclamanta este în posesia produselor si s-a admis si cererea de restituire a pretului, ca gresit s-a analizat calitatea marfii în raport cu standardele canadiene.
Ca, marfa a fost receptionata de cumparatoare si nu mai putea invoca vicii calitative si ca daunele cerute nu sunt în sarcina sa.
Curtea de Apel Alba Iulia, sectia comerciala si de contencios administrativ, prin decizia nr. 796 din 16 noiembrie 2001, a respins apelul, ca nefondat, considerând ca întemeiat instanta de fond a admis rezolutiunea contractului, restabilirea situatiei anterioare si suportarea de catre pârâta a tuturor cheltuielilor ocazionate reclamantei.
Împotriva deciziei instantei de apel, pârâta-vânzatoare a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sustinând ca este netemeinica si nelegala, întrucât:
- marfa a fost receptionata la expediere, cantitativ si calitativ, riscul deteriorarii fiind în sarcina cumparatoarei;
- deficientele privind fisuri la îmbinare, ca urmare a transportului si manipularilor repetate, puteau fi remediate si s-a oferit trimiterea unei echipe în acest sens, dar reclamanta a refuzat;
- rezolutiunea contractului si repunerea partilor în situatia anterioara s-a facut cu încalcarea Legii nr. 24/1991, respectiv, unilateral, în sensul ca reclamanta este în posesia marfii – daca mai exista – or, în acelasi timp, i s-au admis si pretentiile pentru restituirea pretului si a tuturor cheltuielilor care o priveau direct (licente de import, autorizatii, formalitati vamale).
Recursul este întemeiat, solutiile pronuntate încalcând prevederile Legii nr. 24/1991, privind aderarea la Conventia Natiunilor Unite asupra normelor uniforme referitoare la vânzarea internationala de marfuri.
Vânzatoarea pârâta si-a îndeplinit obligatia predarii si transferarii proprietatii marfii catre cumparatoare la 31 iulie 1997.
La acea data s-a încheiat procesul-verbal de receptie, prin care delegatul firmei M.R. SA s-a declarat de acord cu cantitatea si calitatea marfii receptionate, privind factura nr. 5015 din 31 iulie 1997.
Din momentul încarcarii marfii în containerul pus la dispozitie de cumparator si predarii marfii primului transportator, cumparatoarea nu mai poate reclama viciile aparente.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 24/1991, vânzatorul este raspunzator de orice lipsa de conformitate, care exista în momentul transmiterii riscurilor catre cumparator, chiar daca aceasta lipsa nu apare decât ulterior.
Fisurile reclamate de reclamanta-cumparatoare sunt vicii aparente, or ele nu au existat la receptionarea marfii la expediere.
Din probele dosarului, nu rezulta când a ajuns marfa la destinatie si daca verificarea s-a facut la acea data, la descarcarea din container, iar nu dupa câteva luni, timp în care nu se stie unde a fost depozitata si manipularile survenite.
Instantele au ignorat prevederile art. 38 alin. (2) din legea mentionata, potrivit carora, „cumparatorul trebuie sa examineze marfurile sau sa le supuna examinarii într-un termen cât se poate mai scurt, tinând seama de împrejurari. În cazul în care contractul implica transportul marfurilor, examenul poate fi amânat pâna la sosirea lor la destinatie”.
Or, reclamanta nu a probat ca verificarea marfii s-a facut la ridicarea acesteia de la transportator.
În aceste conditii, analiza I.T.S. din 22 decembrie 1997, care constata numeroase fisuri la îmbinari, emisie de fum si cresterea temperaturii la cca. 125o C, nu este opozabila vânzatoarei, întrucât, pe lânga faptul ca nu rezulta identitatea marfii cu cea expediata de la pârâta, prelevarea probei (sobei) în conditii de opozabilitate, este posibil ca deteriorarile mentionate sa influenteze încalzirea produsului.
Ca urmare, sunt aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) din lege, în sensul ca, cumparatorul este decazut din dreptul de a se prevala de o lipsa de conformitate, daca nu o denunta vânzatorului, precizând natura defectului, într-un termen rezonabil, calculat din momentul când l-a constatat sau ar fi trebuit sa-l constate.
Termenul de 2 ani, invocat de instanta – art. 39 alin. (2) din lege - nu se refera la constatarea neconformitatii, care, dupa cum s-a aratat, trebuie efectuata la sosirea marfii la destinatie, conform art. 38 alin. (2), ci la formularea pretentiilor.
Ca urmare, fata de îndeplinirea obligatiilor de catre vânzatoare, cererea privind rezolutiunea contractului este fara temei, culpa acesteia pentru deficientele calitative invocate, nefiind probata. Admitând rezolutiunea si dispunând repunerea partilor în situatia anterioara, oricum se impunea, în conditiile în care reclamanta proba existenta marfii (dupa cca. 5 ani), ca aceasta sa fie obligata sa o predea vânzatoarei, dat fiind restituirea pretului, astfel ca, si sub acest aspect, solutia este criticabila.
Fata de cele de mai sus, recursul urmeaza sa fie admis, iar decizia Curtii de Apel atacata sa fie modificata în sensul admiterii apelului declarat de aceeasi parte si schimbând în tot sentinta, Tribunalului Hunedoara nr. 133 din 23 ianuarie 2001, actiunea sa fie respinsa ca nefondata.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., intimata-reclamanta urmeaza sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata în suma de 23.400.000 lei catre recurenta SC M.N. SA Deva.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta, SC M.N. SA Deva, împotriva deciziei nr. 796/A/2001 din 16 noiembrie 2001 a Curtii de Apel Alba Iulia, pe care o modifica, în sensul ca admite apelul declarat de aceeasi parte si schimba în tot sentinta civila nr. 133 din 23 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara, în sensul ca respinge actiunea reclamantei SC M.R. Canada, ca nefondata.
Obliga intimata la plata catre recurenta a sumei de 23.400.000 lei cheltuieli de judecata în apel si recurs.
Irevocabila.}}

Source

Original in Romanian:
- available at the Romanian High Court of Cassation and Justice website, http://www.scj.ro/cautare_decizii.asp

English translation:
- available at the University of Pace website, http://cisgw3.law.pace.edu}}